Într-o lume care pare să se grăbească tot mai tare spre viitor, există momente în care timpul stă în loc pentru a lăsa loc iubirii și recunoștinței. Duminică, 29 martie, comunitatea din Teregova s-a reunit într-o atmosferă de sărbătoare pentru evenimentul „Istoria familiei mele – un dialog între generații”. Acesta a fost organizat de Biserica Ortodoxă din localitate, în parteneriat cu Liceul Tehnologic „Sf. Dimitrie”, în cadrul Concursului Național Catehetic „Familia – binecuvântare a lui Dumnezeu şi şcoală a iubirii smerite şi darnice”, ediția a XVIII-a, menită să strângă legăturile dintre generații, sub ocrotirea credinței.
Activitatea a debutat cu momentul în care glasurile copiilor s-au împletit cu cele ale preoților și ale bunicilor într-o singură suflare, rostind rugăciunea Tatăl nostru. În continuare, părintele paroh Simion Bica a vorbit despre datoria sfântă de a ne cinsti părinții și bunicii, reamintind că familia nu este doar o unitate socială, ci și locul unde dragostea se transformă în jertfă și unde valorile creștine se transmit prin exemplul viu al bătrânilor.
Miezul și, totodată, cel mai emoționant moment al întâlnirii a fost cel intitulat sugestiv Podul Timpului, când copiii au prezentat public, sub genericul „Istoria familiei mele”, arborii genealogici ai propriilor familii, dar și interviurile realizate cu bunicii pentru a descoperi rădăcinile care îi definesc. Pentru a capta auditoriul, fiecare dintre ei s-a străduit să scoată la lumină obiecte cu povești, de la potrele (fotografii) îngălbenite de vreme și siupaje (ii) cusute manual, până la vechi ceasuri de buzunar sau unelte de lucru, fiecare obiect purtând vocea trecutului. A fost un exercițiu de memorie și dragoste, în care copiii au demonstrat că poveștile bunicilor sunt mai mult decât simple amintiri, sunt fundamente pe care își pot construi viitorul.
Dragostea s-a exprimat nu doar prin cuvânt, ci și prin grai cântat. Cel mai talentat nepot participant la evenimentul din biserica noastră, Petru Vela, elev în clasa a VI-a, a reușit să smulgă lacrimi de emoție de pe obrajii brăzdați de ani ai bunicilor prezenți. Acesta a interpretat cu o sensibilitate aparte piesele: „Am crescut pe pat ge fân” și „M-o crescut bunica me”.
Evenimentul s-a încheiat într-o notă de profunzime spirituală prin pomenirea strămoșilor. Într-o tăcere plină de respect, părintele Simion Bica și părintele Ioan Smultea au înălțat rugăciuni pentru cei trecuți la Domnul, dar care, încă, trăiesc prin nepoții și strănepoții lor.
În final, se poate spune că fiecare bunic prezent a lăsat în inima nepoților o fărâmă din înțelepciunea sa, transformând o simplă după-amiază într-o moștenire spirituală vie. Această punte între generații rămâne acum deschisă, fiind dovada clară că rădăcinile noastre sunt cele care ne dau puterea de a crește frumos sub lumina credinței. „Istoria familiei mele” a fost mai mult decât o activitate parohială, a fost o lecție despre faptul că, atâta timp cât ne amintim de unde venim, vom ști întotdeauna încotro să mergem.
Prof. dr. Gabriela Violeta BICA