0 5 minute 2 săptămâni

Directorul Podul.ro, scriitorul Răzvan Gheorghe, a anunțat recent că va publica, în curând, la Editura Ratio et Revelatio, volumul „Nunta partizanului cu moartea. Mărturia lui Nicolae Ciurică despre rezistența armată anticomunistă din Munții Banatului și ai Mehedințiului”.
Nicolae Ciurică locuieşte la Teregova şi a împlinit 93 de ani. El este Cetăţean de Onoare al judeţului Caraş-Severin din luna octombrie 2022, iar în 3 august 2016 a fost decorat de președintele României, Klaus Iohannis, cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.
Prefața cărţii e semnată de istoricul Marius Oprea, la care se adaugă şi o notă a autorului, Răzvan Gheorghe. De redactare s-a ocupat istoricul Flori Bălănescu, iar coperta a fost realizată de Gabi Giulușan.
Lansarea va avea loc la București, duminică, 2 iunie, în cadrul Bookfest.
„Îi așteptăm pe toți cei interesați de o descindere inedită și incisivă în lăuntrul organizației colonelului Ion Uță, cea mai ofensivă grupare de rezistență armată din România comunizată și ocupată de trupe rusești. Volumul e rodul a peste 10 ani de studiu și de interviuri cu domnul Nicolae Ciurică (și nu numai), ultimul supraviețuitor al grupării Uță, fost deținut politic pentru 10 ani și totodată ultim partizan în viață al României.
Nu există o altă mărturie care să aducă mai multe informații din interiorul grupării Uță decât cea lăsată posterității de Nicolae Ciurică (93 ani), în volumul de față. Situația e explicabilă: cei mai mulți dintre camarazii săi au murit fie în luptă cu trupele de Securitate, fie în fața plutonului de execuție, iar puținii supraviețuitori au fost arestați și condamnați la ani grei de zeghe în prima perioadă a rezistenței, neluînd parte la încleștările de după 1950. Dramatică prin excelență, figura lui Ion Uță domină relatările, rămînînd bîntuitoare pînă în prezent.
Întâlnirea cu domnul Ciurică e una dintre marile întâlniri ale vieții mele. Uneori, ascultându-l, am avut strania senzație că mă privea o sălbăticiune a codrilor, cu o stăruință atemporală, de parcă aș fi ridicat, de un colț, un voal subtil. Alteori, mă aținteau ochii tânărului de odinioară, scăpărători, parcă aducând cu ei întreaga pădure, deopotrivă cu zvonul unor glasuri uitate, care-și cereau dreptul la memorie. Rezultatul e «Nunta partizanului cu moartea». Și în primul rând li se dedică Lor, partizanilor bănățeni și mehedințeni uciși în luptă, la zidul execuțiilor sau la margini de drumuri, în șanțuri, cu un glonț în ceafă, sub pretextul așa-ziselor «evadări de sub escortă». Ei sunt adevărații eroi și martiri”, a scris Răzvan Gheorghe pe pagina de Facebook Podul.
„«Nunta partizanului» se alătură cîtorva cărți (căci se numără pe degetele unei mîini) de memorii de același gen, între care s-au distins cele ale celebrilor partizani Ion Gavrilă Ogoranu, Gavril Vatamaniuc și Lucreția Jurj sau Aristina Pop-Săileanu. (…)
Veți citi aici, zugrăvite în amănunt, povestiri din timpuri în care în România mai existau eroi. Despre acele vremuri e vorba aici, vremuri în care istoria nu-i mai încăpea pe oamenii adevărați și ei suiau în munte, îmbrăcați în piei de capră, vremuri în care Antihristul coborîse pe Pămînt unde domnea fărădelegea și singura lege mai domnea numai printre cîțiva oameni și în liniștea pădurii, în care ei s-au cununat cu moartea, punându-și pe cap coroana libertății. Căci, în esență, asta e «Nunta partizanului»”, a notat şi istoricul Marius Oprea pe aceeaşi pagină.
Bianca METEŞ