Ziua Mondială a Turismului este celebrată anual pe 27 septembrie, fiind stabilită de Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) din cadrul ONU, în 1980, cu scopul de a evidenţia rolul turismului în dezvoltarea economică, socială şi culturală la nivel global.
Alegerea datei nu este întâmplătoare: marchează aniversarea adoptării Statutului OMT, în 1970.
Ziua Mondială a Turismului marchează începutul sezonului turistic în emisfera sudică şi încheierea celui din emisfera nordică.
Se aşteaptă ca turismul să crească cu 3% pe an până în 2030, evoluţie atribuită mai multor motive: dezvoltarea clasei de mijloc în întreaga lume şi reducerea preţului transportului, în special al celui aerian.
În pofida provocărilor – pandemii, dezastre naturale şi crize economice mondiale –, sectorul turistic a cunoscut o creştere neîntreruptă.
La nivel global, turismul reprezintă aproximativ 10% din PIB.
Creează milioane de locuri de muncă directe şi indirecte. Sprijină dezvoltarea comunităţilor locale, în special din zonele rurale sau izolate.
Istoria turismului se împleteşte cu istoria omului şi cu dorinţa lui de cunoaştere, încât se poate spune că turismul datează din Antichitate, când regii se străduiau să protejeze drumurile şi să construiască popasuri pentru călători.
În jurul anului 450 î.Hr., Herodot descria Egiptul după inundaţiile provocate de revărsarea Nilului: el notează că oraşele au fost transformate în insule şi oamenii au fost nevoiţi să se deplaseze cu ajutorul bărcilor; la vremea aceea, cei care călătoreau pe uscat o făceau, în general, pe jos sau călare pe catâri sau pe măgari. Acolo unde era imposibil de construit drumuri, se foloseau cămile şi dromaderi.
În Evul Mediu, călătoriile au devenit şi mai importante, din motive religioase: budismul, islamul şi creştinismul aveau tradiţii de pelerinaj care necesitau parcurgerea unor distanţe mari, în scop spiritual.
În secolul al XV-lea, navigatorii europeni au deschis rutele care au dus la mari descoperiri geografice, punând în contact civilizaţii de la un capăt la altul al Globului.
Dincolo de descoperirile geografice, istoria ne arată că, la început, „turiştii” proveneau din familii bogate şi călătoreau doar din motive de studiu, fiind adesea însoţiţi de slujitorii lor. Originea conceptului modern de turism o putem urmări încă din secolul al XVII-lea, când tinerii nobili din ţările din vestul şi nordul Europei făceau „Marele Tur”: o călătorie de-a lungul şi de-a latul Europei (de obicei, în Franţa, Germania, Italia şi Grecia) cu scopul principal de a dobândi cunoştinţe despre istorie, artă şi moştenire culturală; această călătorie era considerată „un mod perfect de a fi educat”.
Ceea ce astăzi se numeşte turism, adică o călătorie organizată şi în masă, are o dată de origine certă şi un inventator anume: la 5 iulie 1841, englezul Thomas Cook, profitând de noile posibilităţi oferite de tren, a organizat o călătorie de 11 mile, de la de Leicester la Loughborough: au participat 570 de persoane, iar succesul a fost atât de mare încât l-a convins pe Cook să organizeze pachete turistice din ce în ce mai complexe, punând bazele industriei turistice moderne. După numai zece ani, cu ocazia primei Expoziţii Universale, Thomas Cook a organizat o altă călătorie la care a atras 150.000 de clienţi.
Odată cu industrializarea, turismul a devenit accesibil pentru tot mai mulţi oameni, dar erau încă puţini cei care îşi puteau permite să călătorească în scop recreativ.
În România, primele activităţi turistice organizate datează din a doua parte a secolului la XIX-lea, când au apărut o serie de asociaţii, societăţi şi cluburi de turism care desfăşurau activitate turistică pe unele arii geografice, căutând sa atragă turişti din toate păturile sociale şi care sponsorizau amenajarea unor obiective turistice (cabane, trasee etc.).
O pagină memorabilă din istoria turismului a rămas cea înscrisă de Badea Cârţan (1849-1911), drumeţul ardelean din satul Cârţa, care a trecut de nenumărate ori Carpaţii cu sacul plin de cărţi româneşti, pe la Vama Cucului, de la Bucureşti spre Ţara Sibiului şi Ţara Braşovului.
Pe lângă multitudinea de călători şi cărturari români ce au cutreierat Carpaţii, descriindu-i cu măiestrie în opere literare, primii adevăraţi cercetători şi naratori ai frumuseţilor acestor locuri au fost francezii J.A. Vaillant şi Em. De Martonne, care aveau să tipărească la Paris, pe la 1844, impresii de călătorie de pe Valea Prahovei şi din Bucegi, cu detalii utile despre locuri, oameni şi obiceiuri, relatate deosebit de frumos şi cu admiraţie pentru cele văzute.
Ulterior, a apărut şi în spaţiul autohton literatura turistică, de voiaj/călătorie, având reprezentanţi de seamă: Dinicu Golescu, Alexandru Pelimon, Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu, Mihai Eminescu şi mulţi alţii.
Nume celebre aveau să contribuie la dezvoltarea turismului la începutul secolului XX, cum ar fi: Regina Maria, Regele Ferdinand I al României, Nestor Urechia, Mihai Haret, Al. Tzigara Samurcaş şi Take Ionescu, om politic şi de cultură, turist neobosit, ce a susţinut cu bani proprii construcţia unor poteci, marcaje şi refugii turistice.
Tema de anul acesta a Zilei Mondiale a Turismului este „Turismul şi munca pentru un viitor mai bun”.
Vizitați Banatul de Munte!
Deputat, Ion Marcel Vela
Președinte PNL Caraș-Severin
(Documentare: unwto.org/world-tourism-day; europeana.eu; idaic.it/storia-del-turismo