0 8 minute o săptămână

Natura nu şi-a îmbrăcat încă uniforma de camuflaj. Culorile nu au treabă una cu alta, adică verdele e verde, galbenul e galben, cafeniul este cafeniu, iar albastrul e al cerului. Mă îndrept spre a patra ediţie a Taberei de literatură de la Poiana Mărului, organizată de Asociaţia „Ecouri Culturale” şi Primăria comunei Zăvoi, între 10 şi 12 septembrie. Gândul că acolo o să-mi revăd câţiva prieteni buni şi vechi face ca drumul şerpuit, care începe de la intersecţia ce-ţi iese în cale la ieşirea din Oţelu Roşu şi până sus, să mi se pară nesfârşit, cu toate că nu are decât 24 de kilometri.

Primul semn că la Pensiunea Cara se gândeşte e dulăul Boris, zis „Tristuţu”, care, cu botul pe labe, ne priveşte pe toţi plin de înţelepciune. Pe terasă, participanţii se adună de prin camere şi se pregătesc de program. Cu o zi înainte s-a stat până noaptea târziu. Au fost la Mânăstirea Poiana Mărului, unde l-au ascultat pe arhimandritul Casian Ruşeţ şi au vizitat schitul, apoi au participat cu toţii la prezentarea revistelor „Reşiţa literară”, făcută de Radu Cernătescu, „Actualitatea literară”, care apare la Lugoj şi despre care a vorbit Nicolae Silade, iar Mihai Chiper a venit de la Anina cu „Arcadia”. Pe seară au început recitalurile de poezie şi muzică, până noaptea scriitorii citind din creaţiile proprii pe melodiile cântate de Didina Curea, Cristina Zaharia, Costel Popa, George Popovici şi Alain Rus.

Aşa că sâmbătă ne pregătim să mergem la barajul aflat ceva mai jos de pensiune. Nu ştiu de ce, în fotografii mi s-a părut puţin mai mic, însă în realitate nu e deloc aşa. Şi cum lumea nu prea se-nghesuia să meargă pe dig, Nicolae Preda i-a avertizat pe toţi că cine nu vine după el nu are ce căuta la Fabrica de bere, următorul popas din itinerariul zilei. Nimeni n-a mai stat, o clipă, pe gânduri.

În dreapta, lacul strălucea, verde, la concurenţă cu pădurea, iar în stânga digul se prăvălea pur şi simplu în abis, pietrele lui făcându-mă să cred că stau în vârful unei alunecări de teren.

Construirea acestui baraj, a spus Nicolae Preda, care şi-a petrecut o bună parte din viaţă lucrând aici, se datorează fostului ministru al Energiei de dinainte de 1989, Trandafir Cocârlă. Amenajarea hidroenergetică Bistra Lac – Poiana Mărului este amplasată în Bazinul superior al Bistrei Mărului, acoperă o suprafaţă de peste 600 de hectare şi are un volum de 96,2 milioane mc. Construirea barajului a început în 1980 şi s-a finalizat în 1992. „Este un baraj de greutate, cu miez de argilă, la bază are o lăţime de 480 de metri şi, chiar dacă a fost proiectat pentru o înălţime de 130 de metri, din raţiuni economice, din lipsă de bani, a ajuns la 90 de metri. Adâncimea apei este de peste 30 de metri, iar la baza digului atinge şi 80 de metri. În 1980, când s-a început construirea lui, era cel mai mare baraj de anrocamente din Europa. Rocile au fost aduse de la o carieră aflată la 5 km distanţă, e vorba de granit de Muntele Mic, cum îi spuneam noi, din care s-au transportat milioane de tone, iar argila e de la Zăvoi, de la 12 km. De-a lungul timpului, aici au lucrat peste 5.000 de oameni, iar 11 muncitori au plătit cu viaţa. Noi am ridicat, la un moment-dat, un monument în amintirea lor, dar, fiind din cupru, a fost furat…”, le-a spus Nicolae Preda colegilor scriitori.

În corpul barajului a fost amplasată şi o microhidrocentrală care, la nevoie, ar putea alimenta cu energie electrică, fără probleme, localităţile Măru, Zăvoi şi Oţelu Roşu.

De la baraj, am făcut cu toţii cale-ntoarsă până la Fabrica de bere artizanală „Scorilo”. O întrebare îmi stătea demult pe limbă, şi am vrut să i-o pun acţionarului Mihai Schelean-Şomfelean, dar mi-a luat-o înainte Marcu Mihail Deleanu, care, ca şi mine, a vrut să ştie de ce „artizanală”. Fiindcă, spre deosebire de berea industrială, cea comună, la fabricarea ei se folosesc doar ingrediente naturale, adică malţ, hamei şi drojdie, în cantităţi mici, şi se respectă cu sfinţenie reţeta tradiţională, apa fiind extrasă dintr-un puţ propriu adânc de 200 de metri, a explicat Mihai Schelean-Şomfelean. „Este o apă extraordinar de bună, iar reţetele pe care le folosim le-am făcut pe baza compoziţiei chimice a acestei ape. Noi zicem că 60 la sută din gustul unei beri este dat de apă. Colaborăm cu un maestru berar austriac, iar atunci când i-am trimis analizele de apă de aici, a spus că sunt greşite. Au venit la Poiana Mărului, au lucrat, iar când au terminat, au luat cu ei apă de la noi”.

Berea produsă la Poiana Mărului se găseşte în supermarketul Mega Image, iar începând cu această lună, a spus Mihai Schelean-Şomfelean, va începe colaborarea cu Selgros, ceea ce înseamnă că „Scorilo” se va găsi pe rafturile magazinelor din Timişoara, Arad, Oradea şi Bucureşti. Producţia anuală a acestei fabrici este de 300.000 de litri.

Ca aperitiv, înainte de prânz, scriitorii încing discuţii, câte unul mai recită, aud numele lui Arghezi şi parcă al lui Lucian Blaga, şi schimbă cărţi şi autografe.

După o siestă scurtă, Marian Apostol şi-a lansat cele trei cărţi, „Lumina nopţilor înstelate”, „Decembrie de foc” şi „Ochiul de veghe”, Ela Jakab, din Lugoj, „Poemele de la Aethris”, iar Firuţ Mihuţ a prezentat periodicul „Glasul Voislovei”.

Au mai participat la tabără Daniel Luca, Nicolae Toma, George Popovici, Camelia Cornea şi George Schinteie, toţi din judeţul Timiş, de la Lugoj au mai venit Ion Oprişor, Remus Valeriu Giorgioni şi Mihai Ursulescu, de la Reşiţa, Costel Stancu, de la Deva, Daniel Mariş şi Daniel Marian, iar de pe Valea Bistrei, Ioan Murariu, Petrică Ionuţ şi Vicu Cojocaru. În fiecare zi au semnat condica de prezenţă primarul Doru Cîrdei şi viceprimarul Petru Cander.

Puţin mai târziu, cei cinci cantautori îşi dreg glasurile şi îşi acordează chitarele. În timpul acesta, Natura, încă în haine civile, îşi ia un hanorac peste tricou. Peste Poiana Mărului se lasă seara…

Adrian CRÂNGANU

Faci un comentariu sau dai un răspuns?