Să scrii un articol despre Pro Musica! Asta da provocare. Ce să mai așterni pe foaie ce să nu fi văzut deja lumina tiparului sau ecranul mass-media online?
Tinerii care vor să știe mai multe sunt, ca să folosesc un șablon, „la un click distanță” și sute de articole le vor apărea. Celor care știu ce înseamnă Pro Musica, pentru că au trăit cu ei sau au crescut cu ei, ce să le spui în plus? Pe cei dezinteresați nici nu are rost să îi iei în calcul…
Cu toate astea, pentru mine, care știu ce a însemnat Pro Musica în era neagră a comunismului, a respira din nou același aer cu Ilie Stepan, Marian Odangiu și Doru Eugen Iosif, a-i asculta, a le vedea filmul, a-mi aminti – a fost un eveniment care m-a mișcat profund.
În Galeria de artă „Corneliu Baba” din Caransebeș, la inițiativa inimoaselor doamne ale Cercului de lectură „Fărâmituri de lectură cu ceai”, i-am ascultat luni, 11 noiembrie, pe rând, prezentându-și colecția de texte ale melodiilor cu care au încântat generații grupate în volumul „Pro Musica – Logica Timpului”.
„Textele nu sunt doar poezie, ci sunt destinate a fi cântate prin ambianța lor sonoră. Sunt țesături de cuvinte și de sunete care încearcă să se armonizeze cu alte țesături de sunete”, a spus Marian Odangiu. „Este o carte ca o viață de om: copilărie – protestatare teribilisită, tinerețe – umor cinic și maturitate – deschiderea drumului spre un rock baroc”, a adăugat textierul.
Spectatorilor care au ținut să ia parte la eveniment le-a fost prezentat și un film despre istoria trupei prin care s-au perindat, de-a lungul timpului, mulți muzicieni, fiecare contribuind în modul său unic la dezvoltarea fenomenului Pro Musica.
Vă amintiți? „Noi nu plecăm, noi nu murim,/ Nu suntem lași, nu suntem hoți, chiar dacă ne-mpușcați pe toți,/ Noi nu plecăm, noi nu murim”…
Text și foto Adriana PAICI