După cum se ştie, şi cum, de altfel, am relatat şi noi cu ocazia desfăşurării Memorialului „Iosif Korka”, accesul sportivilor caransebeşeni pe Stadionul Municipal din Parcul Teiuş a fost interzis, aceasta fiind una dintre marile nemulţumiri ale antrenorului de atletism Cristian Dragomir, exprimată chiar în şedinţa de Consiliu local de la sfârşitul anului trecut.

Despre această situaţie, în care arena din Teiuş a fost câştigată în instanţă de o asociaţie sportivă de pe Valea Bistrei, a scris în urmă cu puţin timp pe pagina sa de socializare şi şeful Serviciului Salvamont Caraş-Severin, cunoscutul alpinist caransebeşean Cornel Galescu.

„Am aflat cu stupoare despre închiderea accesului pe Stadionul CFR pentru sportivi. Fac următoarea precizare: un oraș fără stadion este ca un detașament fără stindard. Dincolo de importanța terenului propriu-zis, există valoarea simbolică, emoțională și ideatică.

De obicei nu comentez sentințele judecătorești, dar, în acest caz, să lași un oraș, un municipiu, fără stadion este echivalent cu o crimă. Și dincolo de asta, o lipsă de moralitate flagrantă din partea celor ce au putut solicita așa ceva.

Păi eu, dacă aș primi mâine stadionul, l-aș dona în minutul următor orașului, Primăriei. Fiindcă n-aș putea suporta povara unui astfel de sacrilegiu.

Privit din afară, și prin ochii multor sportivi caransebeseni, este evidentă frustrarea.

Personal, consider că mi s-a furat o parte din copilărie. Fiindcă acolo, pe stadionul municipal, am descoperit bucuria sportului, acolo mi-am făcut prieteni și am învățat să visez.

Acolo, profesorul meu de atletism m-a învățat și încurajat să îndrăznesc. Atât de intens încât am ajuns în Himalaya, la Polul Sud și Polul Nord.

Pentru foarte mulți dintre noi, transpirația și sacrificiul, sutele sau miile de ore de efort donate ca un fel de ofrandă orașului natal au reprezentat o trambulină pentru succes în diferite domenii. De ce n-ar beneficia și alți copii de o astfel de conjunctură?

Nu pot să cred că cineva s-a făcut stăpân pe idealurile mele și pe ale altor sportivi, pe amintirile mele, pe ambițiile și speranțele atâtor mii de oameni.

Nu cunosc prin ce mijloc, dar, ne vrem copilăria, identitatea și viitorul înapoi!”.

(Foto alb-negru: prof. Almăjan Guță Toma)

Sorin ROGOZ