După rubrica de sport, ba, uneori, chiar înaintea ei, la știri, telespectatorul așteaptă și urmărește Meteo. Adică cum va fi vremea. Să știe cum se echipează a doua zi când iese din casă, dacă ia umbrela cu el, să știe să mai pună o bluză dacă e rece dimineața, chiar dacă o dă jos la prânz, dacă se topește de cald în concediu sau dacă o să fie zăpadă de Crăciun și Anul Nou, chestii din astea simple dar care, în fond, interesează pe toată lumea. Abia pe urmă, într-un clasament al știrilor, urmează pensiile, fiindcă ele sunt cu bătaie mai lungă în timp și veștile sunt mai întotdeauna între proaste și foarte proaste. Iar românul de rând s-a cam săturat de tristețe și nervi și se uită la Vreme. Vremurile știe prea bine cum sunt.

Și fiindcă prea puțină lume are idee despre ce se ascunde în spatele unei prognoze meteo citite, în două minute, la televizor, ne-am gândit să stăm de vorbă cu Daniel Luci, șeful Stației Meteorologice Județene Caransebeș, să ne explice el ce înseamnă asta. Și să vedem cu ochii noștri cum se face.

De la el am aflat că această stație, aflată la altitudinea de 241 de metri, care acum funcționează pe drumul care duce de la Caransebeș la Muntele Mic, la 50 de metri pe stânga, după sensul giratoriu, a luat ființă în data de 1 iunie 1944. Puțin timp s-au făcut observații vizuale pe strada Ardealului, nr. 94 bis. Aparatura necesară a fost completată cu cea existentă la Stația climatologică ce funcționa la liceul din oraş şi cu cea de la Stația Meteorologică Iași, evacuată vremelnic la Craiova.

„În 12 august 1954, stația s-a mutat pe Aeroportul din Caransebeș. În anul 1955 aeroportul s-a desființat şi stația s-a mutat din nou pe strada Ardealului, nr. 94 bis, unde a continuat observațiile fără întrerupere. În 1956 stația s-a mutat în noua clădire, proprietate a Direcţiei Generale Hidrometeorologice, construită pe Strada Dealul Crucii, nr. 1, actualmente Muntele Mic, nr. 13, iar aparatura a fost instalată pe noua platformă reprezentativă. Tot în 1956 a fost dotată cu aparatură radio, devenind stație colectoare. În perioada octombrie 2006 – februarie 2007, aici au fost executate lucrări de renovare totală”, ne-a spus Daniel Luci.

Întrebat cum a ajuns să practice meseria asta, rară și oarecum neobișnuită, Daniel a spus că a absolvit Liceul Industrial din Arad, care acum nu mai există și care înainte de a urma el cursurile acolo a fost Școala Postliceală de Meteorologie, la Secția Matematică-Fizică, profilul Meteo. Apoi a mai zis ceva ce credem că merită amintit. El este primul copil care a venit pe lume la actualul Spital municipal de urgenţă. S-a întâmplat în 26 mai 1972, evenimentul fiind consemnat în ziarul judeţean „Flamura”, în care a apărut știrea că Rozalia Luci, contabilă din Caransebeș, a fost prima femeie care a născut un băiat la noul spital din oraș. Ziarul îl păstrează și azi, alături de cel în care a apărut cronica meciului în care Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni, în 7 mai 1986.

Revenind însă la cele povestite de Daniel, am aflat că la liceul din Arad erau elevi din toată țara, iar specialitatea Meteo se făcea doar în clasele a XI-a și a XII-a. În promoția lui, în 1990, au terminat 36 de tehnicieni. Printre materiile de studiu se numărau climatologia și aerologia, fiecare cu câte 5 ore pe săptămână.

Și în Armată, Daniel Luci a lucrat tot în domeniul meteorologiei, la Unitatea de elicoptere de la Caransebeș.

La Stația Meteo s-a angajat în 2 iulie 1990, iar în 14 iulie a și intrat singur în schimbul de noapte. Aici sunt în prezent 5 angajați, care lucrează în ture de 12 cu 24, de la orele 8 la 20 și de la 20 la 8. Daniel Luci este șeful stației din 1 martie 2014, după ce, în prealabil, a devenit meteorolog după absolvirea, în anul 2008, a Facultății de Geografie din București.

În stație te simți ca-n stațiune. Daniel îmi mai spune că la Staţia Meteorologică Judeţeană Caransebeş, media multianuală a temperaturii aerului este de +10,6°C. „Temperatura maximă absolută a aerului s-a înregistrat în data de 24 iulie 2007, respectiv +40,3°C, iar minima absolută în 25 ianuarie 1963, aceasta fiind de -26,8°C. Cantitatea medie multianuală a precipitațiilor atmosferice este de 770,6 l/mp. Maxima lunară a cantităților de precipitații a atins 275,1 l/mp în iulie 1980, iar maxima pe 24 de ore a cantităților de precipitații a atins 92,4 l/mp pe 12 iulie 2014”.

În timpul programului, meteorologul de serviciu transmite din oră în oră, întotdeauna la și 30 de minute, pe internet, „meteoarele”, la Timișoara, la Centrul Meteorologic Regional Banat-Crișana, unde sunt interpretate și, pe baza lor și a celor colectate de la alte stații din zonă, specialiștii de acolo emit prognoze. Chiar și ciclonul polar care a lovit zilele trecute România a fost anunțat, el trecând și prin Banat, peste Muntele Mic, unde, totuși, nu s-au înregistrat pagube mari.

„Meteoarele” transmise la Timișoara conțin informații legate de temperatură, cantitatea de precipitații, nebulozitate, direcția și viteza vântului, presiunea aerului, date despre nori și înălțimea bazei norilor, precum și alte fenomene observate.

Dacă, până în 2005, cantitatea de precipitații se măsura cu pluviometrul, acum totul se cântărește electronic, la fel ca și celelalte date, care se măsoară cu ajutorul senzorilor. Căsuțele din lemn, după care puteai recunoaște o stație meteo și care se numesc adăposturi meteo, mai conțin și acum câte un termometru și un higrometru, însă ele au rol mai mult decorativ. Atunci când nu transmit date la Timișoara, meteorologii sunt în „veghe meteorologică”, trebuind să observe fenomenele care se petrec, respectiv dacă plouă, trăsnește, e brumă și orice altceva ce ține de starea vremii.

L-am întrebat pe Daniel dacă e adevărat ce se spune la televizor, când unele posturi anunță, cu două luni înainte, dacă de Crăciun va fi sau nu zăpadă. „Cu cât prognoza e pe o perioadă mai scurtă, cu atât ea e mai exactă. Pentru două zile, de exemplu, cei de la Timișoara pot prognoza vremea în proporție de 80 la sută. Cele care se referă la Crăciun și la Anul Nou, făcute cu câteva luni înainte, nu au nicio relevanță pentru mine”, a spus șeful stației.

În decursul anilor, Daniel Luci a fost detașat de câteva ori la Stația Meteo Ţarcu, acolo unde, în 1993, a văzut cu ochii lui Focul Sfântului Elm, un fenomen rar, de natură electrică, în urma căruia vârfurile obiectelor din metal se încălzesc până la incandescență.

Din 1994, e salvamontist în Formația Muntele Mic. Din pasiune. „Am învățat să schiez în 1990, și atunci mi-am descoperit pasiunea asta și cea de a face fotografii. Am urmat două școli, la Băile Herculane și la Brașov, și, de-atunci, în timpul liber asta fac. Mi-a plăcut să ajut oamenii aflați în situații dificile pe munte, și mai ales s-o fac voluntar. În aproape 30 de ani am avut multe, foarte multe intervenții. Dar să nu mă întrebi care din ele a fost mai grea sau mai importantă, fiindcă toate au fost și grele, și importante”.

Așa că nu l-am întrebat.

Adrian CRÂNGANU