Aseară s-a stins din viaţă, la Caransebeş, la vârsta de 79 de ani, George Burnei, cel care şi-a dedicat viaţa dezvoltării ştiinţei şi tehnicii drumurilor.

George Burnei s-a născut la 1 martie 1943, lângă „Trivalea Piteştiului”, în localitatea Smeura, iar după primele şapte clase a susţinut examenul de admitere la Liceul „Brătianu” din Piteşti, după care, prin reorganizare, în 1960, a terminat cursurile liceale la „Alexandru Odobescu”.

Având în familie tradiţie în drumărit, în acelaşi an a susţinut examenul de admitere la Institutul de Construcţii Bucureşti, unde a intrat la Facultatea de Căi Ferate, Drumuri şi Poduri (CFDP), cu dorinţa de a se face drumar.

Pentru o perioadă de 11 ani a activat la Trustul de Construcţii Forestiere Braşov – Grupul de Şantiere Caransebeş, unde, având funcţia de Şef de şantier, timp de zece ani a lucrat în domeniul construcţiilor civile şi industriale, dar şi al construcţiei de drumuri şi poduri. Pentru executarea unor lucrări cu grad mare de complexitate, a implementat cu succes metoda drumului critic, organizând astfel la Caransebeş un şantier model, care i-a oferit multe satisfacţii.

Anul 1977 a fost un an de cotitură pentru întreaga activitate ce a urmat. În data de 3 ianuarie 1977 a fost instalat ca Şef de Secţie la Drumuri Naţionale Caransebeş, o unitate nou-înfiinţată în judeţul Caraş-Severin, unde a activat până în anul 2004, când s-a retras la pensie, continuând activitatea în domeniul privat la SC Drumuri Company, ocupând funcţia de director.

Până aici, însă, activitatea sa a fost una deosebit de prolifică. Cum în trecut Caraş-Severinul dispunea de o zestre a Drumurilor Naţionale nu în totalitate modernizată, a fost necesar un efort deosebit pentru dotarea Secţiei judeţene cu instalaţii pentru prepararea betoanelor asfaltice şi de investiţii pentru modernizarea integrală a reţelei de Drumuri Naţionale existentă. S-a ajuns astfel ca, prin forţe proprii, să se pună în funcţiune o instalaţie tip LPX pentru betoane asfaltice la Caransebeş şi să se monteze încă una la Ezeriş, fapt ce a permis o încercare de salvare a zestrei existente la întreaga reţea de 300 km aflată în administrare, care prezenta un indice de degradare foarte avansat şi care trebuia să facă faţă în condiţii de fiabilitate corespunzătoare unui trafic greu, în continuă creştere. Paralel cu această acţiune, prin investiţii ale Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Timişoara, s-a reuşit modernizarea întregii reţele, cu terminarea sectoarelor D.N. 58 Reşiţa – Anina şi D.N. 58A Ezeriş – Lugoj (60 km).

După anul 1980, din iniţiativa directorului Administraţiei Naţionale Bucureşti, s-a lansat ideea trecerii la utilizarea betoanelor de ciment rutiere în procesul de ranforsare a structurilor rutiere elastice, ţinând cont de faptul că România dispunea de mai multe fabrici de ciment şi trăia cu speranţa că va putea beneficia de cantităţi mai mari. Cu un efort deosebit, în anul 1982 s-a reuşit la Şantierul din Caransebeş punerea în funcţiune a primei Staţii tip CEDOMAL (C-51) pentru prepararea betoanelor rutiere de ciment, iar în data de 20 aprilie 1983 s-a procedat la aşternerea pe D.N. 68, în Caransebeş, a primilor metri-liniari de îmbrăcăminte rigidă pe un drum cu îmbrăcăminte bituminoasă existentă, dar cu durată de exploatare cu mult depăşită.

În anul 1990, din iniţiativa unor personalităţi din domeniu, s-a înfiinţat Asociaţia Profesională de Drumuri şi Poduri din România (A.P.D.P.), o realizare deosebită pentru drumari. Şi în această direcţie, George Burnei a început, prin modesta sa contribuţie, să iniţieze o provocare a specialiştilor din sectorul drumurilor şi nu numai, într-un domeniu relativ nou, dar de o importanţă deosebită pentru drumuri şi pentru noi toţi: Drumul şi Mediul Înconjurător. În anul 1993, a fost ales în funcţia de preşedinte al Comisiei de Mediu din cadrul Asociaţiei Profesionale de Drumuri şi Poduri, ţinând seama că îl pasiona Estetica rutieră, şi a rămas încântat de tot ce a studiat în Suedia privind relaţia Drum-Mediul Înconjurător. A luat decizia ca, la nivel naţional, să se organizeze în Caraş-Severin, o dată la doi ani, o serie de conferinţe numai cu această tematică – Drumul şi Mediul Înconjurător, astfel că începând cu anul 1995, timp de 18 ani, cu regularitate matematică şi cu o participare de elită, a organizat aceste conferinţe, multe dintre ele cu participare internaţională.

În perioada 1998-2003, George Burnei a participat, din partea României, la Bruxelles, la conferinţe, în cadrul Programului Habitat Fragmentation due to Transportation Infrastructure, iniţiat de Infra Eco Network Europe (IENE), şi European Centre for Nature Conservation (ECNC), la care, prin membrii Comisiei de Mediu, România şi-a adus o contribuţie deosebită, inclusiv la redactarea unui manual destinat identificării conflictelor şi stabilirea soluţiilor în relaţia Drumul-Mediul Înconjurător: WILDLIFE AND TRAFFIC.

Conform unui plan strategic definitivat de AIPCR, în perioada 2008-2011, dr. ing. George Burnei a participat la Paris, în cadrul Comitetului Tehnic A1 – Mediul Înconjurător Durabil, alături de alţi specialişti din Comitetul de Mediu din România, la definitivarea unor studii de interes general privind impactul drumurilor asupra mediului înconjurător.

Pentru întreaga sa activitate profesională, atât în domeniul execuţiei, cât şi al cercetării ştiinţifice, în anul 2013 Consiliul Ştiinţific din cadrul Asociaţiei Profesionale de Drumuri şi Poduri din România i-a acordat dr. ing. George Burnei Premiul de Excelenţă ,,ANGHEL SALIGNY”.

După anul 2011, datorită unor probleme deosebite, de ordin personal, s-a retras la cerere din activitatea Comitetului Tehnic din cadrul AIPCR de la Paris  – Asociaţia Mondială a Congreselor de Drumuri.

De-a lungul anilor, dr. ing. George Burnei a publicat 40 de comunicări ştiinţifice, atât în ţară, cât şi în străinătate, şi a fost coautor la patru Rapoarte Naţionale, din care trei pentru Congresele Mondiale de Drumuri.

În luna mai, îşi planificase să lanseze o carte, eveniment la care voia să-şi cheme toţi prietenii şi colegii pe care i-a avut de-a lungul anilor…

Ştefan ISAC